Mă înclin în faţa celor care, de-a lungul anilor, au sădit concordia, demnitatea umană și binele aproapelui; în faţa celor care şi-au deschis larg porţile inimilor pentru cei ,,slabi” lipsiți de casă şi familie; în faţa celor care au ajuns zilnic în sufletul celor năpăstuiți ca o lumină a candelei speranței şi le-au dăruit pentru toată viaţa un izvor de câștiguri.
M-am bucurat, știind că acolo s-a trudit împotriva pericolului superficialității şi a banalizării faptelor; știind că s-au pus umărul şi sufletul ca să fie împins şi umplut ,,carul şcolii“; știind că vorbele au fost trăiri şi au ctitorit; știind că faptele au înnobilat făptuitorii.
Am fost și eu fericit să-mi amintesc că, venind vremea ,,Urcușului Şcolii”, familia mea era și ea ,,Acolo” unde colegii mei au dăruit neașteptând răsplată, au avut curaj în fața încercărilor, fiind statornici în gând şi faptă.
Vă propun un interviu cu domnul profesor, ex-director Petru Suliță despre educație și empatie, perseverență și rezultate, perfecționare și înnobilare.
