Lucrarea surprinde starea României, din diferite unghiuri, încercând să creeze o imagine cât mai fidelă a ceea ce este și ar putea fi.
Chiar dacă românilor le este frică de ei înșiși, ar trebui să aibă curajul și tăria morală de a se privi în oglinzile sufletelor.
Acțiunile românilor, haotice și contradictorii în anii de după Revoluție, ar trebui să fie concentrate acum, în primul rând, pe eliminarea ipocriziei, măștilor sociale, disimulărilor și dualităților de orice fel. Altfel, românii vor ajunge să se disipeze în neantul unei istorii tulburi și asta doar din neputința, și lașitatea de a realiza o introspecție a propriilor ființe.
Nu se poate trăi un prezent liniștit fără a elimina balastul unui trecut tumultuos. Împăcarea românilor cu ei înșiși și cu semenii lor a devenit o condiție sine-qua-non a trăirii demne a prezentului și a construirii unui viitor prosper.
